Sep 26, 2016

Ex`s and Oh`s


   [RO] Momentul acela când scrolluieşti pe Instagram şi deodată, îţi apare o poză cu fostul tău prieten....și noua lui prietenă, arătând fericiţi.
Încerci să te bucuri pentru el. La urma urmei, tu ai pus punct relaţiei. Nu era ceea ce îţi trebuia ţie. Stiu că ai încercat, însă într-o sâmbătă dimineaţă, după 3 ani împreună, l-ai întrebat dacă ar vrea să se mute cu tine. Ce idei șovine! După reacţia lui, nu mai erai  precisă dacă l-ai întrebat asta sau dacă te-ai oferit să îi iei viaţa. 
Orice lucru pe care l-ai iubit, l-ai simţit, l-ai venerat, l-ai atemporalizat, l-ai subjugat tuturor ideilor tale utopice, te consumă până când te termină. Și momentul acela când tu ești secat de orice speranță, nu e niciodată sfârșitul relației. E sfarșitul încercărilor tale și începutul lent, însă sigur, al finalului. Lentoarea poate dura mult. Cât căsnicia vecinilor tăi de vârsta a treia,  cât un zbor Londra-București, cât un drum de la serviciu până acasă sau cât timp îi ia viitorului obiect al afecțiunii tale să te întâlnească.
Pentru tine a durat până când lentoarea și lâncezeala a pătruns atât de adânc în oase încât nu te mai puteai misca. Orice gest era anihilat, orice sentiment înăbusit. Simțeai că degetele lui erau de lavandaă și iti înghițeau tot polenul, simțeai că buzele lui erau doar pentru a-ți inhala ultimul suflu de curaj.
 Singurul mod de a merge înainte, era de a merge înainte singură. 
Toate amintirile voastre se transformă într-o piatră grea, care se rupe din tine și se rostogolește dureros și greu peste prezentul tău. Uneori simți că îți este dor de el, dar de fapt este doar piatra aceea care, în coborârea ei, te lovește iar și iar și iar.
Uneori, piatra  se oprește în drumul ei, în denivelările pe care tu le-ai crestat din cauza durerii. Nu vrei sa o mai lași să coboare. Doare prea mult.
Așa că îl suni, îi  raspunzi la mesajele la care te-ai jurat că vei rămâne indiferentă, îl vezi, îi sari în brate și toate nuanțele de "te iubesc" ies isteric la suprafață, fără control, fără rost, fără scop. 
Reiterând momentul de suficiente ori, toate acele nuanțe disperate de "te iubesc" pălesc, se ofilesc și cad.
 Tot ce se întâmplă acum între voi, sunt acțiuni mnemonice. Te lovești iar de lucrurile care te enervau când erați împreună și acum te bucuri că nu trebuie să le mai suporți. Ai libertate sa vorbești și să ieși cu cine vrei, până la ce oră vrei, fără să dai explicații și fără să te simți vinovată. Ești conștientă că nu îl mai iubești, însă în același timp, ești mult prea inconștientă pentru a renunța definitiv la el.
Piatra aceea este înca acolo, împotmolită undeva între diminețile în care vă trezeați împreună și parfumul pielii lui. Preferi să retrăiești, cu jumătate de normă, rutina relației voastre moarte.
El devine plasa ta de securitate și conversațiile banale se transformă în discuții sincere, prin care puteți, în sfarșit, să vă vedeți. 
Unde ați stat ascunși 3 ani de zile? 
De ce v-ați întâlnit tocmai acum când sentimentele s-au scurs precum într-o clepsidra.
Acum, el a întors clepsidra și toată dragostea pe care cândva ti-o promisese tie,  o revarsă asupra ei.
Tu lași piatra sa cada.



   [EN] That moment when you`re scrolling through your Instagram feed, bored, on a Sunday afternoon, and then BOOM!!! A picture of your ex with his new girlfriend. Looking happy.
You`re trying to be happy for him, as well. After all, it was you who ended everything.
 It wasn`t what you needed. You tried, but on a Saturday morning, after three years together, you asked him, before your lazy good morning  kiss:
"Hey, how about you moving in with me?"
Did you burn the house down, did you throw his football equipment out the window, did you offer to take his life with a fork and make it look like an accident? It sure looked like that.
Anyone you`ve ever loved, worshiped and  felt connected to, beyond barriers of time or space, you unconsciously subjucated him to all your utopic ideas.  And it consumes and eats you inside out until you simply crumble. The moment when you`re dried out of hope, it`s never the end of the relationship.
It`s the end of your  attempts to try and save whatever you have left, and the slow but sure end of your relationship.
This slowness can take a while. It can be as long as the marriage of your old, sweet looking neighbours, as long as it takes to fly from Bucharest to London, to go home from work, or as long as it takes for the new object of your affection to find you.
For you, it lasted until the slowness, the apathy and the atony penetrated your every bone, until you became paralyzed.
Every gesture was annihilated, every feeling was suppressed. It was like his fingers were lavander and swallowed your pollen. It was like the only meaning for the existence of his mouth was to inhale your last breath of courage.
The only way to go forward, is to go alone.
All your memories convert into a stone, that keeps rolling down over your present.
Sometimes, you feel like you miss him. But, in fact, is just that stone that keeps rolling and hitting all your sensitive spots, reminding you about your anniversary or what you were doing this time last year. Sometimes, that stone stops. It hurts too much to just let it keep rolling. It turned you into the king of sorrow, crying everyones tears whenever those remnants of joy and disaster hit your doorbell.
So you start answering his calls, you text him, you see him, you jump into his strong arms that you`ve missed so much  and a thousand I love you`s burst out of your mouth. Without any reason, point, or sense.
Everything that follows now, it`s just a set of mnemonic actions. You`re bumping into the same ol` things you used to hate before, but now you`re happy. Happy because you`re no longer bound by that imaginary act of promise that you both made to each other.
You are conscious enough to realize that you don`t love him anymore, but too unconscious to be able to let everything go.
That stone is still there, stuck between the mornings when you used to wake up next to each other and the smell of his skin. Sometimes, you are so weak, that you prefer to relive, part-time, the routine of your dead relationship.
He becomes your safety net and banal conversations are being replaced by genuine and sincere discussions. You can finally see who you truly are.
Why did you stay hidden for 3 years?
Why have you found yourselves now, when all the love is wasted and lost in a sand glass.
Now, he turned the sand glass and pours all the love to her.
You are still letting the stone roll.








No comments:

Post a Comment