Oct 10, 2016

FOR THE LOVE OF BLOGGING


[RO] În weekendul ce tocmai a trecut m-am gândit foarte mult la blogging și în aproape egală măsură, la bloggeri.
Încerc să îmi amintesc senzațiile trăite la citirea primelor bloguri, care mi se păreau peste măsura de interesante acum câțiva ani. Fără doar și poate, reprezentau principalul propagator al dorințelor mele, o vitrină către o altă lume, de o fascinație și o luxurianță cu care nu putea rivaliza realitatea mea.
Toate blogurile pe care le citeam, cu o conștiinciozitate aproape religioasă, aveau în comun un sentiment al clarității absent din viața cotidiană. O lume de ființe perfecte pe fundalul unor ziduri de piatră acoperite cu mușchi, care recreau tendințele toamna-iarnă dictate de marii designeri, femei așezate în cafenele din Milano, Paris, New York, surprinse într-un mod total neașteptat într-o poză care strânge cu ușurință mii de like-uri pe diverse platforme de socializare.
Blogurile, la fel cum erau sau probabil încă sunt revistele, reprezintă un instrument al dorinței. Poartă o mască de moralitate, prin aceea că oferă soluții utile pentru condiția umană. Dar sarcina comercială nu este satisfăcută decât atunci când cititorii sunt lăsați nefericiți din cauza absenței a sute de produse care trebuiesc cumpărate.
Toate lectura asta, de cele mai multe ori ușuratică, are ca scop nefericirea mea...și a ta. Nu voi citi niciodată că ceea ce port mai merge un an, sau nesimțire cruntă, poate chiar doi, că aspectul nu contează prea mult, că nu are prea multă importanță pe cine cunosc sau în ce stil e decorat dormitorul meu.
Secțiunea de modă trebuie să mă facă să mă lamentez după hainele pe care nu le am în garderobă, secțiunea de călătorii trebuie să-mi amintească de multe colțuri ale lumii pe care vreau nebunește să le vizitez, secțiunea stil de viață trebuie să mă umilească cu mesajul implicit că după toate posibilitățile, nu am nici viață socială și nici stil.
Te ambiționează să fii mai bun? Oare? Sau este o caricatură a realismului murdar?!
Dragostea mea pentru o astfel de literatură nu este întâmplătoare. M-am tot gândit. Cred că reflectă a profundă problemă a identității: nesigură de ceea ce sunt sau doresc să fiu, sunt în mod natural înclinată să accept sugestii din altă parte. Este doar o tentativă de a-mi integra propria confuzie într-un stil preexistent. O formă elegantă și costisitoare de caricatură care să mă ancoreze într-o formă recunoscută social.
Și acum, câteva poze de la Marea Nordului, că poate cineva se lamentează și își dorește să fie acolo. Oh, the irony!

[EN] This past weekend, I thought a lot about blogging and equally, about bloggers. I try to remember what I felt when I read the first blogs, a few years ago, which seemed beyond interesting to me.
Undoubtedly, it represented the main spreader of my desires, a window to another world, a more fascinating and luxurious one, to which  my reality could not compete.
All the blogs I used to read, almost religiously, shared a sense of clarity absent from my day to day life. A world of perfect beings posing in front of stone walls covered with moss, recreating the fall/winter trends dictated by the great designers; women sitting in the IT coffee shops in Milan, New York and Paris caught, totally "unexpected" in a picture that goes viral and gathers thousands of likes.
Blogs, just like magazines used to be or still are,  represent un instrument of desire. It wears a mask of morality, in that it provides useful solutions for the human condition. But the commercial task is only satisfied when the readers are left unhappy because of the absence of hundreds of items that must be purchased.
All this reading, more often than not frivolous, aims to my unhappiness..and yours as well. I will never read that what I`m wearing now can still work another year or, how insensitive of me, maybe two years from now, that looks don`t matter that much, that it doesn`t really matter who I know or how I decorated my bedroom.
The fashion section must make me crave for all the clothes that I don`t have. The travel section must remind me of all the amazing and yet undiscovered places that my eye hasn`t  yet seen, but wants too, so truly madly deeply. Last but not least, the style section must humiliate me with the implicit message that after all, I have no social life and no style.
Does this arouse the ambition in you to aim to be better? Does it? Or is it a caricature of a dirty realism?
My love for such literature is not accidental.  I think it reflects a deeper identity problem: unsure about who I am or want to be, I am naturally inclined to accept suggestions from elsewhere.
It`s just an attempt to integrate my own confusion into a pre-existing style. It is an elegant and expensive form of caricature which ancors me in socially accepted form.
And now, here are some pictures taken at the North Sea, cuz` maybe there are some of you complaining and wanting to go there. The irony!













10 comments:

  1. Awesome pics. You look beautiful.
    Good vibes, FOX
    check out my blog www.rochellefox.com.au and my latest VLOG

    ReplyDelete
  2. Love this! :)
    kisses
    http://blamod.com

    ReplyDelete
  3. Very nice !

    http://www.fruityandpassion.com/2016/10/my-friends-weeding.html

    ReplyDelete
  4. love your cardigan

    http://www.queenhorsfall.com/

    ReplyDelete
  5. Really love your writing, Simona. Keep asking the big questions, they are the most important. But of course, amazing pics, as usual :) xoxo

    Kristie
    www.kristiesreverie.com

    ReplyDelete
  6. I love your blog, thank you for sharing!
    xoxo, Hadasah
    www.styletolove.com

    ReplyDelete
  7. This outfit looks great
    Obsessed, x
    Hadasah Love || www.styletolove.com

    ReplyDelete